turnesol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURNESÓL s. n. Materie colorantă extrasă din unele specii de licheni, folosită ca reactiv chimic pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții sau al unei substanțe. – Din
fr. tournesol.turnesol (Dicționar de neologisme, 1986)TURNESÓL s.m. Materie colorantă extrasă din unele specii de licheni, folosită pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții. [< fr.
tournesol].
turnesol (Marele dicționar de neologisme, 2000)TURNESÓL s. n. materie colorantă din unele specii de licheni, pentru determinarea caracterului acid ori bazic al unei soluții sau substanțe. (< fr.
tournesol)
turnesol (Dicționar de argou al limbii române, 2007)turnesol s. m. sg. (intl.) 1. informator, denunțător.
2. sânge.
turnesol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turnesól s. n.turnesol (Dicționaru limbii românești, 1939)*turnesól n., pl.
urĭ (fr.
turnesol, d. it.
tornasole saŭ
tornasol, adică „care se întoarnă saŭ se întoarce după soare”. V.
girasol).
Bot. Eliotrop, eliant, floarea soareluĭ.
Chim. O materie colorantă scoasă din diferițĭ lichenĭ fermentațĭ cu urină și a căreĭ coloare [!] devine roșie în contact cu acidele și albastră în contact cu un
álcali.turnesol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURNESÓL s. n. Materie colorantă extrasă din unele specii de licheni, folosită ca reactiv chimic pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții sau al unei substanțe. — Din
fr. tournesol.