turmenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURMENTÁ, turmentez, vb. I.
Refl. și
tranz. (
Livr.) A (se) îmbăta. – Din
fr. tourmenter.turmenta (Dicționar de neologisme, 1986)TURMENTÁ vb. I. 1. refl., tr. (
Liv.) A (se) îmbăta.
2. tr. A chinui, a înnebuni. [< fr.
tourmenter].
turmenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)TURMENTÁ vb. I. refl., tr. a (se) îmbăta. II. tr. a ameți, a zăpăci. (< fr.
tourmenter)
turmenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turmentá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
turmenteáză turmentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turmentà v.
1. a chinui:
boala îl turmentă; 2. a importuna:
creditorii îl turmentă.turmenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURMENTÁ, turmentez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) îmbăta. — Din
fr. tourmenter.