turmalină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURMALÍNĂ, turmaline, s. f. Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor
1, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc. – Din
fr. tourmaline.