turmentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURMENTÁRE, turmentări, s. f. Acțiunea de
a (se) turmenta și rezultatul ei. –
V. turmenta.turmentare (Dicționar de neologisme, 1986)TURMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) turmenta și rezultatul ei; turmentație, îmbătare; zăpăceală. [<
turmenta].
turmentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURMENTÁRE, turmentări, s. f. Acțiunea de
a (se) turmenta și rezultatul ei. —
V. turmenta.