turmentat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURMENTÁT, -Ă, turmentați, -te, adj. (
Livr.) Beat. –
V. turmenta.turmentat (Dicționar de neologisme, 1986)TURMENTÁT, -Ă adj. 1. (
Liv.) Amețit de băutură; beat.
2. Chinuit; înnebunit. [<
turmenta].
turmentat (Dicționaru limbii românești, 1939)*turmentát, -ă adj. (fr.
tourmenté).
Barb. Rar. Iron. Beat:
un cetățean turmentat (saŭ:
turmentat de băutură).
turmentat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turmentat a.
fam. beat:
cetățean turmentat.turmentat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURMENTÁT, -Ă, turmentați, -te, adj. (
Livr.) Beat. —
V. turmenta.