turmalină - explicat in DEX

turmalină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURMALÍNĂ, turmaline, s. f. Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor¹, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc. – Din fr. tourmaline.

turmalină (Dicționar de neologisme, 1986)
TURMALÍNĂ s.f. Mineral cristalizat, format din silicații unor metale și conținând bor, piatră semiprețioasă de culoare roșie, verde sau violetă, folosit și în optică, în radiotehnică etc. [Var. turmalin s.n. / < fr. tourmaline].

turmalină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TURMALÍNĂ s. f. mineral din silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu cu bor, cristalizați și frumos colorați, folosit ca piatră semiprețioasă, în industria optică, în radiotehnică etc. (< fr. tourmaline)

turmalină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turmalínă s. f., g.-d. art. turmalínei; pl. turmalíne

turmalină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*turmalínă f., pl. e (fr. tourmaline, d. Turamáli, în insula Ceylon). Min. O peatră (boro-silicat de aluminiŭ, sodiŭ, magneziŭ saŭ fer [!]) care, pin [!] frecare, se electrizează și polarizează lumina.

turmalină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURMALÍNĂ, turmaline, s. f. Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor1, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc. — Din fr. tourmaline.