turlă - explicat in DEX



turlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÚRLĂ, turle, s. f. 1. Construcție de formă cilindrică sau prismatică poligonală, de înălțime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, înălțându-se deasupra acoperișului. 2. Construcție de lemn, de metal etc. așezată deasupra gurii unei sonde, care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei. – Din ngr. túrla.

turlă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
túrlă (-le), s. f.1. Tun. – 2. Clopotniță. – Var. înv. trulă. Ngr. τροῦλλα, ngr. τοῦρλα (Cihac, II, 708; REW 8949).

turlă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
túrlă s. f., g.-d. art. túrlei; pl. túrle

turlă (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) túrlă și (vechĭ) trúlă f., pl. e (ngr. túrla, trúla, cúpolă, dom, d. lat. trulla, pîntecele garafeĭ; mgr. trûllos, de unde vine vsl. sîrb. trulo). Munt. Turn de biserică.

turlă (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) túrlă, V. tîrlă 2.

turlă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turlă f. turn mic: turlele bisericei. [Gr. mod.].

turlă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÚRLĂ, turle, s. f. 1. Construcție de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale, de înălțime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, înălțându-se deasupra acoperișului. 2. Construcție de lemn, de metal etc. așezată deasupra gurii unei sonde, care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei; tura de sondă. — Din ngr. túrla.

Alte cuvinte din DEX

TURKMENA TURKMEN TURITAALBA « »TURLA TURLAC TURLACI