turlac - explicat in DEX

turlac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”, scr. torlak „fanfaron”.

turlac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
turlác, turláci, s.m. (reg.) 1. om amețit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol.

turlac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
turlac, -ă, turlaci, -ce adj. (pop.) beat, în stare de ebrietate

turlac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turlác (pop., fam.) adj. m., pl. turláci; f. turlácă, pl. turláce

turlac (Dicționaru limbii românești, 1939)
turlác m. (d. Turlacĭ, alt nume al Găgăuților, de unde vine și numele satuluĭ Turlacĭ, lîngă Cetatea Albă, și, probabil, și turc. torlak, tînăr stricat orĭ prost; sîrb. torlâak, care nu vorbește curat nicĭ sîrbește, nicĭ bulgărește, fanfaron). Fam. Amețit, mahmur, cam beat. Nicĭ Turc, nicĭ Turlac, ĭa un fleac, nehotărît, neclasificat, ridicul (nicĭ cîne [!], nicĭ ogar). V. tulnic 2.

turlac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turlac a. fam. amețit de vin: cu capul de somn umflat și la minte cam turlac POP. [Turc. TURLAK, leneș, idiot].

turlac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. — Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”; sb. torlak „fanfaron”.