turkmen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (
1), privitor la Turkmenia sau la turkmeni, originar din Turkmenia. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de turkmeni (
1). – Din
rus. turkmen, fr. turkmène.