turkmen - explicat in DEX

turkmen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia sau la turkmeni, originar din Turkmenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmène.

turkmen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TURKMÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcită vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène)

turkmen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turkmén (turk-men) adj. m., s. m., pl. turkméni; adj. f., s. f. turkménă, pl. turkméne

turkmen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia ori la turkmeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). — Din rus. turkmen, fr. turkmene.