tumbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÚMBĂ, tumbe, s. f. (Adesea
fig.) Mișcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap. ◊
Loc. adv. De-a tumba = peste cap, de-a rostogolul, de-a dura. ♦ (La
pl.) Giumbușlucuri, ghidușii. – Din
ngr. tumba.