tumbac - explicat in DEX

tumbac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUMBÁC s. n. v. tombac.

tumbac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
tumbác, tumbácuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac.

tumbac (Dicționar de neologisme, 1986)
TUMBÁC s.n. v. tombac.

tumbac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tumbác s. m. – Bronz. – Var. tombac. Mr. tumbachi. Tc. tumbak (Șeineanu, II, 368), cf. sp. tumbaga.

tumbac (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) tumbác și tumbéchĭ n., pl. urĭ (turc. tumbak, bobiță). Vechĭ. Abanos, lemn negru: cu toĭag de liliac și mătăniĭ de tumbac (P. P.).

tumbac (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) tumbác n., pl. urĭ (turc. tumbak, it. tombacco, fr. tombac, d. malaĭezu tambaga, aramă). Vechĭ. Alamă. – Azĭ (după fr.) tombac.

tumbac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tumbac n. aramă galbenă: cu toiag de liliac, cu mătănii de tumbac POP. [Turc. TUMBAK].

tumbac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUMBÁC s. n. v. tombac.