tumbelechi - explicat in DEX

tumbelechi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek.

tumbelechi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tumbeléchi (-iuri), s. n. – Tobă mică, semisferică, din fanfara turcească. Tc. (per.) tümbelek (Șeineanu, III, 125), cf. ngr. τουμπελέϰι, bg. tĭumbelek. Sec. XIX, înv.

tumbelechi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tumbeléchi (înv.) s. n., pl. tumbeléchiuri

tumbelechi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. (înv.) Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care facea parte din instrumentele fanfarei turcești. — Din tc. dümbelek.

tumbelechĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
tumbeléchĭ și -elíc n., pl. urĭ (turc. tümbelekĭ și -ek, d. pers. dümbelek, tobă mică, d. tablek, dim d. tabl, tobă. V. tabulhana). Vechĭ. Un fel de tobă maĭ mică de aramă (principalu instrument al meterhaneleĭ). – Și tumbechĭ (turc. tumbekĭ).