tulburător - explicat in DEX

tulburător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Var.: turburătór, -oáre adj.] – Tulbura + suf. -ător.

tulburător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tulburătór adj. m., pl. tulburătóri; f. sg. și pl. tulburătoáre

tulburător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; spec. care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Var.: turburătór, -oáre adj.] — Tulbura + suf. -ător.