tulbent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TULBÉNT, tulbente, s. n. (
Reg.) Văl de mireasă. –
Tc. tülbent.tulbent (Dicționaru limbii românești, 1939)tulbént n., pl.
urĭ (sîrb.
tulbenta. V.
tulpan).
Trans. Vălu mireseĭ. – Și
turbent (Buc.).
tulbent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tulbent n. Tr. maramă, broboada miresei. [Serb. TULBENTA (v.
tulpan)].