tulburat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TULBURÁT, -Ă, tulburați, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime, amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, învolburat. ♦ (Despre cer) Înnorat, cețos, posomorât.
2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor). Neliniștit, zăpăcit, zbuciumat, agitat. ♦ Mânios, furios. ♦ (Despre funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [
Var.:
turburát, -ă adj.] –
V. tulbura.tulburat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TULBURÁT, -Ă, tulburați, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime, amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, învolburat. ♦ (Despre cer) înnorat, cețoș, posomorât.
2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neliniștit, zăpăcit, zbuciumat, agitat. ♦ Mânios, furios. ♦ (Despre funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [
Var.:
turburát, -ă adj.] —
V. tulbura.