tulburel - explicat in DEX

tulburel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TULBURÉL, -EÁ, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburél, -eá, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.

tulburel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tulburel s. n. sg. vin nou care nu s-a limpezit încă

tulburel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tulburél¹ adj. m., pl. tulburéi; f. tulbureá, pl. tulburéle

tulburel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tulburél² s. n.

tulburel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TULBURÉL, -EÁ, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburél, -eá, adj., s. n.] — Tulbure + suf. -el.