tulburos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TULBURÓS, -OÁSĂ, tulburoși, -oase, adj. (Rar; despre apă) Tulbure. ♦ (Despre vreme) Cețos, posomorât, mohorât. [
Var.:
turburós, -oásă adj.] –
Tulbure +
suf. -os.tulburos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tulburós (rar)
adj. m.,
pl. tulburóși; f. tulburoásă, pl. tulburoásetulburos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TULBURÓS, -OÁSĂ, tulburoși, -oase, adj. (Rar; despre apă) Tulbure. ♦ (Despre vreme) Cețos, posomorât, mohorât. [
Var.:
turburós, -oásă adj.] —
Tulbure +
suf. -os.