tulbure (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÚLBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime; amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Agitat, învolburat. ♦ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, întunecat, posomorât. ♦
Fig. Difuz, neclar.
Lumină tulbure. ♦
Fig. Greu de înțeles, confuz, încurcat.
2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; împăienjenit.
3. Fig. (Despre situații sociale, politice) Neliniștit, nesigur, agitat, frământat. ♦ (Despre stări psihice) Neliniștit, frământat, zbuciumat. [
Var.:
túrbure adj.] –
Lat. *turbulus ( = turbidus).tulbure (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)túlbure adj. m. și
f. túlbure; pl. m. și
f. túlburitulbure (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÚLBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime; amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Agitat, învolburat. ♦ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, întunecat, posomorât. ♦
Fig. Difuz, neclar. Lumină tulbure. ♦
Fig. Greu de înțeles, confuz, încurcat.
2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; împăienjenit.
3. Fig. (Despre situații sociale, politice) Neliniștit, nesigur, agitat, frământat. ♦ (Despre stări psihice) Neliniștit, frământat, zbuciumat. [
Var.:
túrbure adj.] —
Lat. *turbulus (=
turbidus).