tulbura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TULBURÁ, túlbur, vb. I.
1. Tranz. A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități. ◊
Refl. Vinul s-a tulburat. ♦
Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica.
2. Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea.
3. Refl. și
tranz. Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști. ♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. ♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca.
4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [
Var.:
turburá vb. I] –
Lat. *turbulare ( < turbare).tulbura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tulburá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
túlburătulburà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tulburà v. V.
turburà: (munții) apele 'și tulburau AL.
tulbura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TULBURÁ, túlbur, vb. I.
1. Tranz. A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități. ◊
Refl. Vinul s-a tulburat. ♦
Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomori, a se strica.
2. Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea.
3. Refl. și
tranz. Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști. ♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. ♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca.
4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Var.:
turburá vb. I] — Lat *
turbulare (<
turbare).