tul - explicat in DEX

tul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.

tul (Dicționar de neologisme, 1986)
TUL s.n. Țesătură de mătase sau de bumbac foarte subțire și ușoară. [Pron. tül. / < fr. tulle, cf. Tulle – oraș în Franța].

tul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TUL [TÜL] s. n. țesătură de mătase sau de bumbac, subțire și ușoară. (< fr. tulle, germ. Tüll)

tul (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tul (-luri), s. n. – Țesătură foarte fină. Fr. tulle.

tul (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
tul, -ă, adj. – Mut; slab de minte, prostănac. – Cf. trul (< germ. Troll).

tul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tul (fr.) [pron. tül] s. n., (sorturi) pl. túluri

tul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tul și tĭul n., pl. urĭ (fr. tulle, după numele orașuluĭ Tulle [Francia], unde aŭ fost primele fabricĭ de tul). Un fel de pînză (de bumbac orĭ de lînă) foarte supțire [!] și transparentă. V. fludă.

tul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tul n. țesătură în formă de rețea foarte subțire și ușoară: tuluri și dantele (= fr. tulle).

tul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] — Din fr. tulle.

tul (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
TU L’AS VOULU, GEORGE DANDIN! (fr.) tu ai vrut-o, George Dandin! – Molière, „George Dandin”, act. I, scena 7. Cuvinte de reproș pe care și le adresează eroul ori de câte ori se vede înșelat de soția sa de neam mare. În sens general, reproș ironic: ți-ai făcut-o cu mâna ta.