țuică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÚICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊
Cazan de țuică = alambic. ◊
Expr. (
Pop.)
Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. –
Cf. scr. cujka.