tuia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÚIA, tuia s. f. (
Bot.) Arborele-vieții. – Din
fr. thuya.tuia (Dicționar de neologisme, 1986)TÚIA s.f. (
Bot.) Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal; arborele vieții. [Pron.
tu-ia, pl. invar. / < fr.
thuya].
tuia (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÚIA s. f. arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal; arborele vieții. (< fr.
thuya)
tuia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)túia (arbore)
s. f.,
g.-d. art. túiei; pl. túiatuia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÚIA, tuia, s. f. (
Bot.) Arborele-vieții. — Din
fr. thuya.