tufănică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUFĂNÍCĂ, tufănele, s. f. Specie de crizantemă cu flori mici; dumitriță. [
Pl. și:
tufănici] –
Tufan +
suf. -ică.tufănică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tufănícă s. f.,
g.-d. art. tufănélei/tufănícii; pl. tufănéle/tufăníci, art. tufănélele/tufăníciletufănică (Dicționaru limbii românești, 1939)tufănícă f., pl.
ele (d.
tufă, tufan).
Munt. Dumitriță, crizantemă.
tufănică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tufănică f.
Bot. Munt. crizantemă.
tufănică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUFĂNÍCĂ, tufănele, s. f. Specie de crizantemă cu flori mici; dumitriță. [
Pl. și:
tufănici] —
Tufan +
suf. -
ică.