tufan - explicat in DEX

tufan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUFÁN, tufani, s. m. 1. Specie de stejar (Quercus pubescens). 2. Tufar. 3. (Pop.) Ciomag, bâtă. – Tufă + suf. -an.

tufan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tufan, tufani s. m. persoană nepricepută / ignorantă.

tufan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tufán s. m., pl. tufáni

tufan (Dicționaru limbii românești, 1939)
tufán m. (d. tufă). Un fel de stejar numit și gorun (quercus pedunculata) și tufă (quercus pubéscens); stejar de la 15 anĭ în sus pînă la cel secular. Buștean de stejar scurt (Bz.).

tufan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tufan m. specie de stejar (numit și tufă albă sau râioasă) prin pădurile și tufișurile dealurilor (Quercus pubescens).

tufan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUFÁN, tufani, s. m. 1. Specie de stejar (Quercus pubescens). 2. Tufar. 3. (Pop.) Ciomag, bâtă. — Tufă + suf. -an.