trudnic - explicat in DEX

trudnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -ce, adj. (Pop.) Care cere multă trudă; foarte obositor, extenuant, epuizant. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – Din sl. trudinu.

trudnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trúdnic adj. m., pl. trúdnici; f. trúdnică, pl. trúdnice

trudnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
trúdnic, -ă adj. (vsl. trŭdĭnikŭ, nenorocit, trudĭnŭ, ostenit). Rar. Ostenitor, chinuit, plin de trudă: vĭață trudnică.

trudnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trudnic a. care trudește, ostenitor: vieață trudnică. [Slav. TRŬDĬNIKŬ, laborios].

trudnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -ce, adj. Care cere multă trudă; foarte obositor, extenuant, epuizant. ◊ Care exprimă, trădează o mare oboseală. — Din sl. trudinu.