trubaci - explicat in DEX

trubaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRUBÁCI, trubaci, s. m. (Înv.) Trâmbițaș (la vânătoare). – Din rus. trubaci.

trubaci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
trubáci (-i), s. m. – Trîmbițaș. Rus. trubačĭ (Tiktin; Candrea) sau mai probabil sb. trubač. Cuvînt rar, folosit doar de Odobescu. – Cf. trîmbă.

trubaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trubáci (înv.) s. m., pl. trubáci

trubaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRUBÁCI, trubaci, s. m. (înv.) Trâmbițaș (la vânătoare). — Din rus. trubaci.

trubacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
trubácĭ m., pl. tot așa (rus. [și sîrb.] trubačĭ, d. trubá, vsl. tromba, trîmbiță. V. trîmbă). Vechĭ. Trîmbițaș: trubacĭ găitănițĭ (Od. Psevd. 169).