trotteur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROTTEUR, trotteuri, s. m.,
adj. 1. S. m. Cal cu trapul întins și ridicat; trăpaș.
2. Adj. (Despre încălțămintea de damă) Cu toc gros, înalt de trei-patru cm, și cu model sport, comod și rezistent. [
Pr.:
-tör] – Din
fr. trotteur.trotteur (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROTTEUR [-TÖR] I.
s. m. cal cu trapul întins și ridicat; trăpaș. II. adj. inv. (despre încălțămintea de damă) cu toc gros, înalt, tip sport, comod și rezistent. (< fr.
trotteur)
trotteur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trotteur1 (
fr.) [
pron. trot'ör]
s. m.,
pl. trotteuritrotteur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!trotteur2 (
fr.) [
pron. trot'ör]
adj. invar.trotteur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROTTEUR, trotteuri, s. m.,
adj. 1. S. m. Cal cu trapul întins și ridicat; trăpaș.
2. Adj. (Despre încălțămintea de damă) Cu toc gros, înalt de trei-patru cm, și cu model sport, comod și rezistent. [
Pr.: -
tör] — Din
fr. trotteur.