trotil(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TROTÍL,trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. – Din germ. Trotyl.
trotil(Dicționar de neologisme, 1986) TROTÍLs.n. Trinitrotoluen. [< germ. Trotyl].
trotil(Marele dicționar de neologisme, 2000) TROTÍLs. n. trinitrotoluen. (< germ. Trotyl)
trotil(Dicționar de argou al limbii române, 2007) trotil,trotiluri s. n. băutură alcoolică.
trotil(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trotíl s. n., pl. trotíluri
trotil(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TROTÍL,trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. — Din germ. Trotyl.