trotuar - explicat in DEX

trotuar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROTUÁR, trotuare, s. n. Porțiune marginală special amenajată din suprafața unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. trottoir.

trotuar (Dicționar de neologisme, 1986)
TROTUÁR s.n. Parte a străzii (mai ridicată decât partea carosabilă) rezervată circulației pietonilor. [Pron. tro-tu-ar. / < fr. trottoir].

trotuar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TROTUÁR /TUAR/ s. n. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. ♦ (fam.; despre prostituate) a face ~ ul = a atrage clienți pe stradă. (< fr. trottoir)

trotuar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
trotuár (-re), s. n. – Porțiunea marginală amenajată de-a lungul unei străzi rezervată circulației pietonilor. Fr. trottoir.

trotuar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trotuár (-tuar) s. n., pl. trotuáre

trotuar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trotuár n., pl. e (fr. trottoir, d. trotter, a merge în trap, a merge). Prispa stradeĭ [!] pe unde merg oameniĭ ca să nu-ĭ calce vehiculele.

trotuar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROTUÁR, trotuare, s. n. Porțiune special amenajată de-a lungul unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. [Pr.: -tu-ar] — Din fr. trottoir.