trosnire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TROSNÍRE,trosniri, s. f. Faptul de a trosni. – V. trosni.
trosnire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trosníre s. f., g.-d. art. trosnírii; pl. trosníri
trosnire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TROSNÍRE,trosniri, s. f. Faptul de a trosni. — V. trosni.