trosni - explicat in DEX

trosni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROSNÍ, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne și despre obiecte de lemn; la pers. 3) A produce un zgomot specific prin rupere, izbitură, crăpare, ardere etc.; a crăpa, a pocni, a plesni cu zgomot. 2. (Pop.) A pocni, a plesni din bici. 3. A-i pârâi cuiva încheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) fălcile, se spune când cineva primește o lovitură puternică, când mănâncă cu lăcomie și cu zgomot sau când cască cu poftă. ♦ (Despre pepeni verzi copți) A pârâi când sunt strânși în palme. [Var.: (pop.) trăsní vb.IV] – Cf. trăsni¹.

trosni (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
trosni, trosnesc I. v. t. 1. a bate. 2. a fura. 3. a sparge o locuință. 4. (d. bărbați) a avea un contact sexual cu o femeie. II. v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta.

trosni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TROSNÍ, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne și despre obiecte de lemn) A produce zgomot prin rupere, prăbușire, izbitură; a crăpa, a pocni, a plesni cu zgomot. ♦ Fig. (Fam.) A avea răsunet, a deveni vestit. ♦ A pocni, a detuna. 2. A plesni din bici. 3. A-i pârâi cuiva încheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) fălcile, se spune când cineva primește o lovitură puternică, când mănâncă cu lăcomie și când cască. ♦ Tranz. A-și întinde încheieturile și a le face să pârâie. ♦ (Despre pepeni verzi) A pârâi când sunt strânși în mâini. ♦ Tranz. A încerca un pepene pentru a vedea dacă este copt făcându-l să pârâie în mâini. [Var.: trăsní vb. IV] – V. trăsni².

trosni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trosní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trosnésc, imperf. 3 sg. trosneá; conj. prez. 3 să trosneáscă

trosni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROSNÍ, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne și despre obiecte de lemn; la pers. 3) A produce un zgomot specific prin rupere, izbitură, crăpare, ardere etc.; a crăpa, a pocni, a plesni cu zgomot. 2. (Pop.) A pocni, a plesni din bici. 3. A-i pârâi cuiva încheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) fălcile, se spune când cineva primește o lovitură puternică, când mănâncă cu lăcomie și cu zgomot sau când cască cu poftă. ♦ (Despre pepeni verzi copți) A pârâi când sunt strânși în palme. [Var.: (pop.) trăsní vb. IV] — Cf. trăsni¹.

trosnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trosnì v. 1. a face sgomot: a trosni cu biciul; 2. se zice de sgomotul ce fac corpurile tari întinzându-se: oasele îi trosniau. [Variantă din trăsnì].