trosnet(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRÓSNET,trosnete, s. n. Trosnitură; pocnet. – Trosni + suf. -et.
trosnet(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trósnet s. n., pl. trósnete
trosnet(Dicționaru limbii românești, 1939) trósnet n., pl. e. Acțiunea de a trosni.
trosnet(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRÓSNET,trosnete, s. n. Trosnitură; pocnet. — Trosni + suf. -et.