tronișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRONIȘÓR,tronișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui tron2. – Tron2 + suf. -ișor.
tronișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tronișór (pop.) s. n., pl. tronișoáre
tronișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRONIȘÓR,tronișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui tron2. — Tron2 + suf. -ișor.