tronson - explicat in DEX

tronson (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRONSÓN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. – Din fr. tronçon.

tronson (Dicționar de neologisme, 1986)
TRONSÓN s.n. Bucată ruptă din ceva. ♦ Porțiune a unui drum, a unei construcții; porțiune, crâmpei. [< fr. tronçon].

tronson (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRONSÓN s. n. porțiune dintr-un ansamblu, dintr-un drum etc. (< fr. tronșon)

tronson (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tronsón s. n., pl. tronsoáne

tronson (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRONSÓN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. — Din fr. tronçon.