troncatură (Dicționar de neologisme, 1986)
TRONCATÚRĂ s.f. Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. [< fr. troncature].
troncatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRONCATÚRĂ s. f. înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. (< fr. troncature)