trompetă - explicat in DEX

trompetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROMPÉTĂ, trompete, s. f. Instrument muzical de suflat, alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie; goarnă. – Din fr. trompette.

trompetă (Dicționar de neologisme, 1986)
TROMPÉTĂ s.f. Instrument muzical de suflat format dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat cu un pavilion larg; trâmbiță, goarnă. [< fr. trompette, engl. trompet].

trompetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TROMPÉTĂ s. f. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, îndoit de două ori și terminat cu un pavilion larg, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trâmbiță, goarnă. (< fr. trompette)

trompetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trompétă (instrument) s. f., g.-d. art. trompétei; pl. trompéte

trompetă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trompétă f., pl. e (fr. trompette). Trîmbiță. Trîmbiță de cavalerie și artilerie. V. goarnă.

trompetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trompetă f. instrument muzical de suflare cu țeava de metal, de un timbru puternic și pătrunzător: trompeta e instrumentul militar prin excelență.

trompetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROMPÉTĂ, trompete, s. f. Instrument muzical de suflat, alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie; goarnă. — Din fr. trompette.