trompet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROMPÉT, -Ă, trompeți, -te, s. m. și
f. Trompetist(ă). – Din
fr. trompette.trompet (Dicționar de neologisme, 1986)TROMPÉT s.m. Persoană care cântă din trompetă; trompetist, trâmbițaș, gornist. [< fr.
trompette].
trompet (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROMPÉT s. m. cel care cântă din trompetă; trompetist, gornist. (< fr.
trompette)
trompet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trompét (
înv.)
s. m.,
pl. trompéțitrompet (Dicționaru limbii românești, 1939)*trompét m. (fr.
trompette). Gornist de cavalerie și artilerie călare.
trompet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROMPÉT, trompeți, s. m. (
înv.) Trompetist. — Din
fr. trompette.