trompetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROMPÉTĂ, trompete, s. f. Instrument muzical de suflat, alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie; goarnă. – Din
fr. trompette.