tritura - explicat in DEX

tritura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.

tritura (Dicționar de neologisme, 1986)
TRITURÁ vb. I. tr. A sfărâma, a zdrobi o substanță chimică în particule fine; a pulveriza. [< fr. triturer, cf. lat.t. triturare].

tritura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRITURÁ vb. tr. a sfărâma, a zdrobi (o substanță, un medicament etc.) în particule foarte fine. (< fr. triturer, lat. triturare)

tritura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triturá (a ~) vb., ind. prez. 3 tritureáză

tritura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. — Din fr. triturer, lat. triturare.