triturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRITURÁRE, triturări, s. f. Acțiunea de
a tritura și rezultatul ei. –
V. tritura.triturare (Dicționar de neologisme, 1986)TRITURÁRE s.f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire, pulverizare. [<
tritura].
triturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trituráre s. f.,
g.-d. art. triturắrii; pl. triturắritriturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRITURÁRE, triturări, s. f. Acțiunea de
a tritura și rezultatul ei. —
V. tritura.