triton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRITÓN1, tritoni, s. m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește.
2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfățișarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată
(Triturus). [
Acc. și:
tríton] – Din
fr. triton, lat. Triton, -onis.triton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRITÓN2, tritonuri, s. n. (
Muz.) Interval melodic sau armonic de trei tonuri. – Din
it. tritono, fr. triton.triton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRITÓN3, tritoni, s. m. (
Fiz.) Nucleu al atomului de tritiu, alcătuit dintr-un proton și doi neutroni. – Din
fr. triton.triton (Dicționar de neologisme, 1986)TRITÓN1 s.m. 1. Zeitate marină greacă închipuită cu bust de om și cu coadă de pește; (
p. ext.) statuie reprezentând această zeitate.
2. Batracian având înfățișarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. ♦ Gen de moluște marine gasteropode. [< lat., fr.
triton].
triton (Dicționar de neologisme, 1986)TRITÓN2 s.m. Nucleu al atomului de tritiu. [Cf. fr., it.
tritone, germ.
Triton <
trit(iu) +
-on].
triton (Dicționar de neologisme, 1986)TRITÓN s.n. Denumire a cvartei mărite care cuprinde un interval de trei tonuri. [< fr.
triton, cf. gr.
tritonos <
tri – trei,
tonos – ton].
triton (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRITÓN1 s. m. 1. zeitate marină greacă cu bust de om și coadă de pește. 2. batracian având înfățișarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. 3. moluscă gasteropodă marină, cu o cochilie conică, lungă. (< lat., fr.
triton, germ.
Triton)
triton (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRITÓN2 s. n. (muz.) interval de trei tonuri; cvartă mărită; cvintă micșorată. (< it.
tritono, fr.
triton)
triton (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRITÓN3 s. m. nucleu al atomului de tritiu dintr-un proton și doi neutroni. (< fr.
triton)
triton (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Triton 1. Divinitate marină, fiul lui Poseidon și al Amphitritei. Lăcașul lui Triton se afla în fundul mării, printre ale cărei valuri înspumate zeul trecea adesea, dezlănțuind furtuni.
2. Denumire purtată de însoțitorii lui Poseidon. Tritonii alcătuiau cortegiul zeului mării și erau niște ființe fantastice cu înfățișări de oameni și cu partea de jos a trupului terminată în coadă de pește.