tritiu - explicat in DEX

tritiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.

tritiu (Dicționar de neologisme, 1986)
TRÍTIU s.n. (Chim.) Izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul format dintr-un proton și doi neutroni. [Pron. -tiu, var. tritium s.n. / < fr. tritium].

tritiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRÍTIU s. n. izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul dintr-un proton și doi neutroni, prin reacții nucleare. (< fr. tritium)

tritiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trítiu [tiu pron. tiu] s. n., art. trítiul; simb. T

tritiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. — Din fr. tritium.