tritonidă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRITONÍDĂ,tritonide, s. f. Zeiță marină. – Din fr. tritonide.
tritonidă(Dicționar de neologisme, 1986) TRITONÍDĂs.f. Zeiță marină. [< fr. tritonide].
tritonidă(Marele dicționar de neologisme, 2000) TRITONÍDĂs. f. zeiță marină. (< fr. tritonide)
tritonidă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tritonídă s. f., g.-d. art. tritonídei; pl. tritoníde
tritonidă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRITONÍDĂ,tritonide, s. f. Zeiță marină. — Din fr. tritonide.