tripoŭ - explicat in DEX

tripou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIPÓU, tripouri, s. n. Local (public) în care se joacă jocuri de noroc. – Din fr. tripot.

tripou (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIPÓU s.n. Local, stabiliment cu jocuri de noroc. [< fr. tripot].

tripou (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIPÓU s. n. local, stabiliment cu jocuri de noroc. (< fr. tripot)

tripou (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tripóu (-uri), s. n. – Local (public) unde se practică jocurile de noroc. Fr. tripot.

tripou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tripóu s. n., art. tripóul; pl. tripóuri

tripou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tripou n. casă de joc (= fr. tripot).

tripou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIPÓU, tripouri, s. n. Local, stabiliment cu jocuri de noroc. — Din fr. tripot.

tripoŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tripóŭ n., pl. urĭ (fr. tripot). Defav. Casă de joc de cărțĭ și de alte jocurĭ de noroc.