triplum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÍPLUM s. n. (
Muz.) Voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în
sec. XII-XIII. – Din
lat. triplum.triplum (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRÍPLUM s. n. (muz.) vocea superioară a unei piese polifonice în trei voci, în sec. XII – XIII. (< lat.
triplum)
triplum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÍPLUM s. n. (
Muz.) Voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în
sec. XII-XIII. —
Din lat. triplum.