tripodie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIPODÍE, tripodii, s. f. Vers compus din trei picioare. – Din
fr. tripodie, ngr. tripódia.tripodie (Dicționar de neologisme, 1986)TRIPODÍE s.f. Vers compus din trei picioare. [Gen.
-iei. / < fr.
tripodie, gr.
tripodia].
tripodie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIPODÍE s. f. vers din trei picioare metrice. (< fr.
tripodie, gr.
tripodia)
tripodie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tripodíe s. f.,
art. tripodía, g.-d. art. tripodíei; pl. tripodíi, art. tripodíiletripodie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIPODÍE, tripodii, s. f. Vers compus din trei picioare. — Din
fr. tripodie, ngr. tripódia.