tripolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIPOLÁR, -Ă, tripolari, -e, adj. Care are trei borne spre exterior. – Din
fr. tripolaire.tripolar (Dicționar de neologisme, 1986)TRIPOLÁR, -Ă adj. Care are trei poli. [Cf. fr.
tripolaire].
tripolar (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIPOLÁR, -Ă adj. (despre rețele, circuite electrice) cu trei borne de acces; cu trei poli. (< fr.
tripolaire)
tripolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tripolár adj. m.,
pl. tripolári; f. tripoláră, pl. tripoláretripolar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIPOLÁR, -Ă, tripolari, -e, adj. Care are trei borne de acces spre exterior. — Din
fr. tripolaire.