tripou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIPÓU, tripouri, s. n. Local (public) în care se joacă jocuri de noroc. – Din
fr. tripot.tripou (Dicționar de neologisme, 1986)TRIPÓU s.n. Local, stabiliment cu jocuri de noroc. [< fr.
tripot].
tripou (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIPÓU s. n. local, stabiliment cu jocuri de noroc. (< fr.
tripot)
tripou (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tripóu (-uri), s. n. – Local (public) unde se practică jocurile de noroc.
Fr. tripot.tripou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tripóu s. n.,
art. tripóul; pl. tripóuritripou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tripou n. casă de joc (= fr.
tripot).
tripou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIPÓU, tripouri, s. n. Local, stabiliment cu jocuri de noroc. — Din
fr. tripot.tripoŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*tripóŭ n., pl.
urĭ (fr.
tripot).
Defav. Casă de joc de cărțĭ și de alte jocurĭ de noroc.