triplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÍPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit.
În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊
Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. – Din
fr. triple, lat. triplus.triplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÍPLU2 s. n. (Sport) Triplusalt. – Din
triplu[salt].
triplu (Dicționar de neologisme, 1986)TRÍPLU, -Ă adj. De trei ori mai mare sau mai mult; întreit. ♦ Din trei părți, cu trei părți. ♦
În triplu exemplar = în trei exemplare. [< fr.
triple, cf. lat.
triplex].
triplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRÍPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr.
triple, lat.
triplus)
triplu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tríplu (tri-plu) adj. m.,
pl. trípli; f. tríplă, pl. trípletriplu (Dicționaru limbii românești, 1939)*tríplu, -ă adj. (fr.
triple, d. lat.
triplus. V.
duplu). Întreit. Adv.
A cîștigat triplu.triplu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)triplu a. întreit.
triplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÍPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit.
În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊
Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simple. — Din
fr. triple, lat. triplus.triplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÍPLU2 s. n. (Sport) Triplusalt. — Din
triplu[salt].